„Mircea Vaida-Voevod are în el o boierie înnăscută, bine șlefuită și de aceea neostentativă (…). Cartea aceasta de poeme (…) care a apărut la Moldpress din Chișinău este de o strălucită originalitate pentru că, prin intermediul versului dă la iveală ultima și cea mai cutremurătoare tragedie a Balcanilor, războiul din Iugoslavia. Pod în Balcani este o carte-țipăt, dar și o carte-reportaj având sonoritatea unei tragedii antice.”

(Tudor Dumitru Savu, în Cetatea Culturală, Cluj, nr. 1, 01. 2000)

„Testamentul ultimului conte e un volum de poeme care nu a apărut în România, ci, în Germania tocmai în 1989, scurt timp înaintea Revoluției Române. (…) Pod în Balcani (cu subtitlul: Poeme sumbre) e un alt volum al lui Mircea Vaida-Voevod. Aici ziaristul și poetul își descrie experiențele din timpul conflictului balcanic, fără părtiniri politice, în mod obiectiv.”

(Heinz Werner-Seger, Das „Unbeschriebene” Blatt…, Markgrafler Tageblatt, Germania, nr. 12, 2000)

„Am văzut în Mircea Vaida-Voevod, căci despre el este vorba, întotdeauna un ales al spiritului. Coborâtor direct dintr-o veche familie ardeleană, el continuă să se implice în freamătul evenimentelor cu harul său de scriitor, în arta romanului, a eseului, a publicisticii, a poeziei. Fiecare gen pe care-l cultivă atrage luarea aminte prin două calități exemplare: vibrația organică la dramele naționale și confesiunea de aed modern (…) Scriind despre Budai-Deleanu, Șt. O. Iosif, Blaga, monografii de referință, Mircea Vaida-Voevod și-a construit un statut exponențial legat strâns de etosul nostru (…) Poemele antologate în volumul Ca o rană cunoașterea (2001) confirmă un talent excepțional de reconstituire, secvențe revelatoare a generațiilor petrecute de-a lungul vremurilor.” 

(V. Fanache, în Cetatea Culturală, nr. 11, noiembrie, 2001)

„Nach seiner Dessertation «Fremde Einflüsse in Lucian Blagas Lyrik,» 1971, schrieb Mircea Vaida-Voevod noch zwei Bücher über Blaga: «Lucian Blaga. Affinitäten und Quellen», 1975, und «Auf den Spuren Lucian Blagas», 1982, eine erste biographische Studie. Auf deutsch ist sein Buch Lucian Blaga mit dem Untertitel «Ein rumänischer Dichter und die deutsche Literatur» erschienen. Der gleiche deutsche Verlag veröffentlichte ihn einen Gedichtband «Das Testament des letzten Grafen» im Jahre 1989. (…) Gut dokumentiert und gewissenhaft folgt Mircea Vaida hartanäckig Blagas intellektuellen Spuren. (…) Das Buch von Mircea Vaida-Voevod ist gut geschrieben und gründlich dokumentiert. Der Autor zieht oft interessante Parallelen zwischen der deutschen und der rumänischen Literatur, besonders in bezug auf Blaga und auch Eminescu.”

(Mircea Pop, Lucian Blaga – ein rumänischen Dichter und die deutsche Literatur,  http://www.amazon,de/review/R2ZKX10FSHDFIX, 15 ianuarie, 2004)

„E romanul peripețiilor dramatice ale unui corespondent de război. (Gândul ne duce numai decât la evocările lui Hemingway sau Ehrenburg) este romanul unui angajament de cunoaștere (…) Povestea aceasta urzită cu ițe din realitatea nemijlocită se desfășoară evenimențial în trei spații, diferite în aparență, dar la fel de învăluite în neguri: spațiul fostei Iugoslavii, spațiul ex-sovietic și cel românesc, pe care Mircea Vaida-Voevod ni-l zugrăvește ca pe un mare ospiciu de alienați mintali, în care al rându-i ocupă un loc în salonul cu numărul 7 (salonul 6 la Cehov, salonul 5 la Soljjenițân) din care nu poate ieși sau evada. (…) Oameni din Babilon al lui Mircea Vaida-Voevod e un roman aparte al unei epoci de restriște, din toate punctele de vedere ale istoriei contemporane: romanul unei autentice conștiințe de scriitor în veacul său.”

(Constantin Cubleșan, în Steaua)

Retras în Turnul său de Fildeș din Pădurea Făgetului, într-o căutată și vrednică sihăstrie, Mircea Vaida-Voevod coboară periodic printre noi cu câte o ofrandă de preț, o carte de versuri sau de critică, un roman. De data aceasta el aduce cu sine o carte ce înmănunchează rodul unei meditații și confesiuni privind întâmplările trăite în primii zece sau cincisprezece ani de după Zavera din 1989, când viața a început să arate cu totul altfel și când el a trăit o seamă de întâmplări extraordinare, care ar putea primi titlul de Pierdut în Balcani și Povestiri de la marginea imperiului (…) E o lume în schimbare, o lume neașezată, traversată de mari convulsii sociale și politice, o lume nesigură, un fel de Babilon. (…) Lumii babilonice românești i se adaugă lumea Orientului rusesc și lumea Balcanilor în continuă fierbere.

(Mircea Popa în Gând românesc nr. 29, ianuarie, 2011)