Retras în Turnul său de Fildeș din Pădurea Făgetului, într-o căutată și vrednică sihăstrie, Mircea Vaida-Voevod coboară periodic printre noi cu câte o ofrandă de preț, o carte de versuri sau de critică, un roman. De data aceasta el aduce cu sine o carte ce înmănunchează rodul unei meditații și confesiuni privind întâmplările trăite în primii zece sau cincisprezece ani de după Zavera din 1989, când viața a început să arate cu totul altfel și când el a trăit o seamă de întâmplări extraordinare, care ar putea primi titlul de Pierdut în Balcani și Povestiri de la marginea imperiului (…) E o lume în schimbare, o lume neașezată, traversată de mari convulsii sociale și politice, o lume nesigură, un fel de Babilon. (…) Lumii babilonice românești i se adaugă lumea Orientului rusesc și lumea Balcanilor în continuă fierbere.

(Mircea Popa în Gând românesc nr. 29, ianuarie, 2011)