„Iată un debut ieșit din comun, bătrânul Ardeal, țara în întregul ei, și-au găsit în Mircea Vaida un nou cântăreț, nou nu doar în ordine cronologică, ci, și în aceea mai subtilă, a sensibilității și a expresiei. Autorul Cenușii verzi stăpânește (…) un limbaj ce-l diferențiază atât de precursorii transilvăneni cât și de toți confrații de generație. Fânul proaspăt cosit este (…) „Cenușa verde”. Cenușă vie, însuflețită (…) Sper a nu mă înșela socotind cartea lui Mircea Vaida cel mai frumos debut al unui poet format în Ardeal în cursul anilor ce s-au scurs de la apariția volumelor prin care ni s-au revelat Ana Blandiana și Ion Alexandru!”

(Dumitru Micu, în România literară, nr. 31. 31.07.1969)