„Că aceste divagații critice vădesc talent, nu încape îndoială; tânărul autor posedă o incontestabilă putere evocatoare (…) Nu-i lipsește lui Mircea Vaida nici darul de a-și strânge reflecțiile în formulări aforistice (…) Spiritul lui Mircea Vaida e nutrit de bune lecturi și, fapt relevabil, multe din ele aparțin antichității clasice”.

(Ov. S. Crohmălniceanu, în România Literară, nr. 23, 04.06.1970)