„Testamentul ultimului conte a apărut în aceste săptămâni la Editura Olms din Hildesheim. (…) Neîndoielnic este vorba cu întâietate mereu de un anume fapt: despre istoria Vaida-Voevozilor, despre moștenirea, ce-a mai rămas din ei în România socialistă de azi. Este familia lui Mircea Vaida-Voevod aflată în avangarda luptei pentru drepturile naționale ale românilor în 1919 (…), drama unui neam nobil strâns legat de popor ce constituie subiectele volumului Testamentul ultimului conte, alese spre a fi publicate pentru prima dată în Germania, texte de dimensiuni variate, în versuri libere, e fapt o cronică lirică a familiei Vaida-Voevod. Ca „occidental”, mai mult sau mai puțin părtaș, consider că e foarte necesară descifrarea substratului secret. Sau decriptarea! Fiecare metaforă reieșind din destinul propriei familii, ar putea fi o referință la regimul actual din această țară est-europeană. Când se spune de pildă: „existența furnicarului e teribilă”, sau – „Mai bine să înnebunesc/ să spun atunci adevărul/ Să-mi uit teama”, ori – „În biografia mea e liniște acum,/ ca într-un șes călcat de vandali” (…) poetul ia atitudine, e conștient de datoria sa – spre a da expresie atât propriului destin, cât și destinului celorlalți”.
(Wilhelm König, Die Jahre tranke sie leer, Mircea Vaida-Vorvod, Das Testament del letzten Grafen, Reutlinger General-Anzeiger, Germania, 20.11.1989)
Comentarii recente