Aș vrea să subliniez calitatea excepțională a romanului scris de domnul Mircea Vaida-Voevod care într-o bună măsură este și o carte autobiografică, își povestește propriul său drum din această viață, a lui și a noastră pentru că romanul este de o mare actualitate, au fost fie oameni care au trecut prin experiențe similare fie martorii care au comentat cele întâmplate. Acest roman vorbește despre pierderea comunicării, oamenii nu se mai înțeleg unii cu alții, totul s-a transformat într-adevăr într-un Babilon. Această coborâre în derizoriu a comunicării a produs în consecință, o pierdere a identității ceea ce domnul Vaida-Voevod subliniază foarte puternic în numeroase pagini și secvențe.

Forțe malefice au pus stăpânire pe lumea veche, aristocrată, de bună intenție și au transformat-o într-un fel de parodie a existenței în care indivizii își pierd orice fel de calitate umană. Secvențele pe care le înfățișează domnul Vaida-Voevod atât cele din Uniunea Sovietică cât și cele din Iugoslavia sau România sunt toate axate pe această pierdere a identității, oamenii devenind aproape monstruoși. Romanul este de mare actualitate, cartea subliniază în subsidiar că există totuși un element recuperator, că lumea veche, lumea care a trecut prin acest infern încet, încet își reface profilul și că ființe ca ce a autorului însuși vin să profileze o existență normală.

Cluj, decembrie, 2010.