„… face critică, se dedică o vreme studiilor de istorie literară, scrie romane, teatru (…) colaborează la o ediție Vinea; așadar o cuprindere totală a literaturii, care divulgă ambiția excepționalului, este ambiția animată de conștiința unei eredități „grele”, care, în poezie cel puțin are uneori aparența unei amintiri onirice. Literatura devine pentru Mircea Vaida singurul substitut posibil al unor însemne heraldice pierdute. Punctul ei originar se află într-un dramatism al frustrării.”
(Petru Poantă, în Tribuna, nr. 42, 20.10.1988)
Comentarii recente