„Mircea Vaida amplifică aici, cu bună informație, un articol din 1970 Blaga și Hölderlin (pe care l-am menționat), mai ales în latura care-l privește pe poetul german. Paralelismul (afinitate și influență totodată) e susținut prin analiza comparativă (…) Contribuția lui Mircea Vaida la înțelegerea poeziei lui Blaga și la situarea ei în contextul literaturii europene se realizează mai cu seamă în acest capitol și în cele următoare, în care analizează raporturile dintre opera scriitorului român și aceea a lui Novalis (…), a lui Nietzche (…), în fine, cu poezia lui Rielke, a lui Trakl, a lui Heym”.

(George Gană, Note și comentarii, Lucian Blaga, Opere, 2, Ed. Minerva, București, 1984)